.
Evaluează valoarea extremă (fie maximă sau minimă) a curbei ascendente dintr-o grilă de intrare, pe baza modelului de curgere D8. Acest lucru este destinat inițial pentru utilizarea în generarea rasterului fluxului, la identificarea unui prag al produsului ariei înmulțită cu panta, care duce la o rețea optimă a fluxului (în funcție de analiza căderii verticale).
Dacă se optează pentru utilizarea fișierului shape de tip punct al evacuărilor, numai celulele de evacuare și celulele pantei ascendente (prin modelul de curgere D8) care se află în domeniu vor fi evaluate.
În mod implicit, instrumentul verifică contaminarea marginii. Aceasta este definită ca posibilitatea ca un rezultat să fie subestimat, din cauza faptului că celulele de rețea din afara domeniului nu sunt numărate. Acest lucru se întâmplă atunci când drenajul se face înspre interior, dinspre limitele sau zonele cu valori “fărădate” pentru elevație. Algoritmul recunoaște acest lucru și raportează valorile “fărădate”, în rezultatul acestor celule de rețea. Este un lucru comun să vedeți fâșii cu valori “fărădate” mergând spre interior și dinspre granițe, de-a lungul căilor de curgere care intră în domeniu. Acesta este efectul dorit, el indicând faptul că rezultatul pentru aceste celule de rețea este necunoscut, din cauză că acesta este dependent de terenul din afara domeniului de date disponibile. Verificarea contaminării marginii poate fi oprită în cazul în care știți că acest lucru nu este o problemă, sau când doriți să ignorați aceste probleme, dacă, de exemplu, DEM-ul a fost decupat de-a lungul unui contur de bazin hidrografic.
O grilă a direcțiilor fluxului D8 care este definită, pentru fiecare celulă, ca fiind direcția unuia dintre cei opt vecini ai săi, adiacenți sau din diagonală, care are cea mai abruptă pantă descendentă. Această grilă poate fi obținută ca rezultat al utilizării instrumentului “D8 Flow Directions”.
Aceasta este o grilă a valorilor, din care s-a selectat valoarea maximă sau minimă a curbei ascendente. Valorile cele mai frecvent utilizate sunt produsul ariei înmulțită cu panta, necesar la generarea rasterului fluxului, conform analizei de cădere.
Opțional.
Un fișier shape de tip punct, care definește deversările de interes. Dacă se utilizează acest fișier de intrare, numai suprafața pantei ascendente a deversărilor vor fi evaluate de către instrument.
Un fanion care indică dacă instrumentul ar trebui să verificați contaminarea marginii.
Implicit: True
Un fanion care indică dacă se calculează valoarea maximă sau minimă a curbei ascendente.
Implicit: True
O grilă a valorilor pantei ascendente maxime/minime.
processing.runalg('taudem:d8extremeupslopevalue', -p, -sa, -o, -nc, -min, -ssa)
Creează o grilă indicator (1,0), care evaluează A >= (M)(L^y), pe baza lungimii pantei ascendente maxime, intrările în arealul zonei de contribuție D8, parametrii M și y. Această grilă indică fluxul probabil din celulele grilei sursă. Aceasta este o metodă experimentală cu baza teoretică în legea lui Hack, care prevede pentru fluxurile că L ~ A 0.6. Totuși, pentru pantele cu flux paralel L ~ A. Astfel, tranziția de la pante la fluxuri poate fi reprezentată prin L ~ A 0.8, sugerând identificarea celulelor din rețea ca celule cu flux dacă A > M (L (1/0.8)).
O grilă a lungimii maxime a curbei ascendente pentru fiecare celulă. Aceasta se calculează ca fiind lungimea traseului de curgere din cea mai indepartată celulă care drenează în fiecare celulă. Lungimea este măsurată între centrele celulelor, ținând cont de mărimea celulelor și dacă direcția este adiacentă sau diagonală. Lungimea (L), care este utilizată în formula A >(M)(Ly), determină care dintre celulele vor fi considerate celule cu flux. Această grilă poate fi obținută ca un rezultat al aplicării instrumentului “Rețea Grilă”.
O grilă a valorilor ariei de contribuție pentru fiecare celulă, care s-au calculat folosind algoritmul D8. Zona de contribuție pentru o celulă o reprezintă contribuția sa la care se adaugă contribuția de la toți vecinii pantei ascendente care drenează în ea, măsurată ca un număr de celule. Această grilă este de obicei obținută ca rezultat al aplicării instrumentului “D8 Contributing Area”. Zona care contribuie (A) este comparată prin formula A > (M)(Ly) pentru a determina tranziția către un flux.
Parametrul pragului de multiplicare (M), care va fi folosit în formula: A > (M)(Ly), pentru a identifica începutul fluxurilor.
Implicit: 0.03
Parametrul exponentului (y) care este folosit în formula: A > (M)(Ly), pentru a identifica începutul fluxurilor. În sistemele ramificate, legea lui Hack sugerează că L = 1/M A(1/y), unde 1/y = 0.6 (sau 0.56) (y în jur de 1.7). În sistemele de curgere paralele L este proporțională cu A (`` y`` în jur de 1). Această metodă încearcă să identifice tranziția dintre aceste două paradigme, prin utilizarea unui exponent y intermediar (y în jur de 1.3).
Implicit: 1.3
O grilă indicator (1,0), care evaluează A >= (M)(L^y), pe baza lungimii pantei ascendente maxime, intrările în arealul zonei de contribuție D8, parametrii M și y. Această grilă indică fluxul probabil din celulele grilei sursă.
processing.runalg('taudem:lengthareastreamsource', length_grid, contrib_area_grid, threshold, exponent, stream_source_grid)
Deplasează punctele de evacuare care nu sunt aliniate cu o celulă curentă dintr-o grilă raster, pe curba descendentă de-a lungul direcției de curgere D8 până la întâlnirea unei celule de flux raster, fiind examinat numărul de celule din grilă, ‘max_dist’, sau traseul de curgere care iese din domeniu (adică, este întâlnită o valoare ‘fărădate’ pentru direcția de curgere D8). Fișierul de ieșire este un nou shape de puncte, unde fiecare punct a fost mutat, pentru a coincide cu grila raster curentă, dacă este posibil. Un câmp “dist_moved” este adăugat la noul fișier shape cu evacuări, pentru a indica modificările aduse fiecărui punct. Punctele care sunt deja pe o celulă de flux nu sunt mutate, iar câmpului lor “dist_moved” i se atribuie valoarea 0. Punctele care inițial nu sunt pe o celulă de flux, sunt deplasate prin glisare, pe panta descendentă, de-a lungul direcției de curgere D8, până când apare una dintre următoarele situații: a) O celulă curentă de rețea raster este întâlnită înainte de traversarea numărului de celule de rețea ‘max_dist’. În acest caz, punctul este deplasat, iar câmpului “dist_moved” i se atribuie o valoare care indică peste cât de multe celule de rețea a fost mutat punctul. b) Mai mult de ‘max_number’ de celule sunt traversate, sau c) Traversarea se încheie în afara domeniului (de exemplu, este întâlnită o valoare “fărădate”, pe direcția fluxului D8). În acest caz, punctul nu este mutat, iar câmpului “dist_moved” i se atribuie o valoare de -1.
O grilă a direcțiilor fluxului D8 care este definită, pentru fiecare celulă, ca fiind direcția unuia dintre cei opt vecini ai săi, adiacenți sau din diagonală, care are cea mai abruptă pantă descendentă. Această grilă poate fi obținută ca rezultat al utilizării instrumentului “D8 Flow Directions”.
Acest rezultat este o grilă indicator (1, 0), care indică localizarea fluxurilor, cu o valoare de 1 pentru fiecare dintre celulele fluxului și 0 pentru restul celulelor. Acest fișier este generată de câteva instrumente diferite, din setul de “Analiză a Rețelei Fluxului”.
Un fișier shape, de tip punct, care definește punctele de interes sau evacuările, care ar trebui să fie, în mod ideal, situate pe un flux, dar care nu pot fi exact pe flux, datorită faptului că locațiile punctelor din fișierul shape nu au fost înregistrate cu acuratețe, comparativ cu grila fluxului raster.
Acest parametru de intrare reprezintă numărul maxim de celule de rețea, pentru care punctele de evacuare din fișierul shape de intrare vor fi mutate înainte de a fi salvate în fișierul shape de ieșire.
Implicit: 50
Un fișier shape de tip punct, care definește punctele de interes sau de evacuare. Acest fișier are în el câte un punct pentru fiecare punct din fișierul shape de intrare. Dacă punctul inițial a fost localizat pe un flux, atunci punctul nu a fost mutat. Dacă punctul original nu a fost situat pe un flux, punctul a fost deplasat pe panta descendentă, în conformitate cu direcția de curgere D8, până la atingerea unui flux sau a distanței maxime. Acest fișier are adăugat un câmp suplimentar “dist_moved”, care reprezintă numărul de celule peste care a fost mutat punctul. Acest câmp este 0 dacă celula era situată inițial pe un flux, -1 dacă nu a fost mutat deoarece nici un flux nu se afla la distanța maximă, sau o valoare pozitivă în cazul în care a fost mutat.
processing.runalg('taudem:moveoutletstostreams', -p, -src, -o, -md, -om)
Creează o rețea indicator (1, 0) a celulelor curbate în sus, conform algoritmului Peuker and Douglas.
Cu acest instrument, DEM-ul este primul netezit de un nucleu cu greutăți la centru, laterale și diagonale. Metoda Peuker and Douglas (1975) (de asemenea, explicată în Band, 1986), este ulterior utilizată pentru a identifica celulele de rețea curbate în sus. Aceasta tehnică plasează o etichetă pe întreaga rețea, apoi analizează într-o singură trecere fiecare cadran din 4 celule de rețea, și renunță la etichete, pentru cele mai mari. Celulele rămase etichetate sunt considerate “curbate în sus”, iar când sunt privite, seamănă cu o rețea de canal. Această rețea proto-canal nu are, în general, conectivitate și necesită subțiere, problemă care a fost discutată în detaliu de către Band (1986).
O grilă de valori de elevație. Aceasta este generată, de obicei, în urma folosirii instrumentului “Pit Remove”, reprezentând de fapt elevațiile din care s-au eliminat gropile.
Parametrul greutate centrat, folosit de către un kernel pentru a netezi DEM-ul, înainte ca instrumentul să identifice celulele de rețea curbate în sus.
Implicit: 0.4
Parametrul greutate lateral, folosit de către un kernel pentru a netezi DEM-ul înainte ca instrumentul să identifice celulele de rețea curbate în sus.
Implicit: 0.1
Parametrul greutate diagonal, folosit de către un kernel pentru a netezi DEM-ul înainte ca instrumentul să identifice celulele de rețea curbate în sus.
Implicit: 0.05
Un grilă indicator (1, 0) a celulelor curbate în sus, conform algoritmului Peuker and Douglas, care la vizualizare seamănă cu o rețea de canale. Această rețea proto-canal nu are, în general, conectivitate și necesită subțiere, problemă care a fost discutată în detaliu de către Band (1986).
processing.runalg('taudem:peukerdouglas', elevation_grid, center_weight, side_weight, diagonal_weight, stream_source_grid)
Band, L. E., (1986), “Separarea topografică a bazinelor hidrografice, cu ajutorul modelelor digitale de elevație”, Water Resources Research, 22(1): 15-24.
Peuker, T. K. and D. H. Douglas, (1975), “Detectarea punctelor specifice suprafeței, prin prelucrarea paralelă locală a datelor discrete de elevație”, Comput. Graphics Image Process., 4: 375-387.
Creează o grilă de valori pentru aria de drenaj = (Sm)(An) pe baza pantei, a intrărilor din grila specifică ariei de captare, și a parametrilor m și n. Acest instrument este destinat utilizării ca parte a metodei de conturare a fluxului aflat în zona înclinată a rasterului.
Această intrare reprezintă o grilă cu valori ale pantei. Această grilă poate fi obținută din instrumentul “D-Infinity Flow Directions”.
O grilă care dă aria specifică de captare pentru fiecare celulă, căreia i se ia în considerare contribuția proprie (lungimea celulelor din rețea sau suma greutăților) plus contribuția proporțională a vecinilor din amonte, care drenează în aceasta. Grila este de obicei obținută cu ajutorul instrumentului “Aria de Contribuție D-Infinity”.
Parametrul exponențial (m) al pantei, care va fi folosit în formula: (Sm)(An), care este folosită pentru a crea rețeaua ariei de drenaj.
Implicit: 2
Parametrul exponențial (n) al zonei, care va fi folosit în formula: (Sm)(An), care este folosită pentru a crea rețeaua ariei de drenaj.
Implicit: 1
O grilă de valori pentru aria de drenaj = (Sm)(An) calculată din grila pantei, grila specifică ariei de captare, parametrul exponențial m al pantei, și parametrul exponențial n al zonei.
processing.runalg('taudem:slopeareacombination', slope_grid, area_grid, slope_exponent, area_exponent, slope_area_grid)
Funcționează pe orice rețea și produce o grilă indicator (1, 0) în care se pot identifica celulele cu valorile de intrare >= valoarea de prag. Utilizarea standard este de a folosi ca grilă de intrare o rețea a zonelor sursă acumulate, pentru a genera ca ieșire o grilă raster a fluxului. Dacă utilizați ca intrare grila mască opțională, domeniul care trebuie evaluat va fi limitat la celulele cu valori ale măștii >= 0. Când utilizați ca mască o grilă a zonelor de contribuție D-infinity (*sca), aceasta va funcționa ca o mască de contaminare a marginii. Logica pragului este:
src = ((ssa >= thresh) & (mask >= s0)) ? 1:0
Această grilă se acumulează nominal unele caracteristici sau o combinație de caracteristici ale bazinelor hidrografice. Caracteristicele exact(e) variază în funcție de algoritmul raster al rețelei curent utilizate. În această grilă valorile din celulele grilei sunt monoton crescătoare de-a lungul direcțiilor de curgere D8, astfel încât rețeaua fluxului rezultat este continuă. Deși această grilă provine adesea dintr-o acumulare, alte surse, cum ar fi o funcție maximă a curbei ascendente va produce, de asemenea, o grilă adecvată.
Acest parametru este comparat cu valoarea din Grila Fluxului Acumulat (*ssa) pentru a determina dacă celula ar trebui să fie considerată o celulă de flux. Fluxurile sunt identificate ca celulele de rețea pentru care valoare SSA este >= acest prag.
Implicit: 100
Opțional.
Această intrare opțională este o grilă care este folosit pentru a masca domeniul de interes, rezultatul fiind generat numai în cazul în care această grilă este >= 0. O utilizare obișnuită a acestei intrări este de a utiliza ca mască o grilă a ariei de contribuție D-Infinity, astfel încât rețeaua fluxului delimitat este constrânsă în zonele în care este disponibilă aria de contribuție D-infinit, replicând funcționalitatea unei măști de contaminare a marginii.
Acesta este o grilă indicator (1, 0), care indică localizarea fluxurilor, cu o valoare de 1 pentru fiecare dintre celulele fluxului și 0 pentru restul celulelor.
processing.runalg('taudem:streamdefinitionbythreshold', -ssa, -thresh, -mask, -src)
Aplică o serie de praguri (determinate de parametrii de intrare) rețelei de intrare a fluxului sursă acumulat (*ssa) și ieșirii rezultatelor din fișierul *drp.txt al tabelei de statistici corespunzătoare reducerii de flux. Această funcție are rolul de a ajuta la stabilirea unui prag geomorfologic obiectiv în scopul utilizării sale la delimitarea fluxurilor. Analiza reducerii încearcă să selecteze automat pragul necesar, prin evaluarea unei rețele de flux față de o serie de praguri și prin examinarea proprietății de scădere constantă a fluxurilor Strahler rezultate. Practic se pune întrebarea: cu cât diferă, din punct de vedere statistic, media de reducere a fluxului pentru primele fluxuri de primul ordin diferite, comparativ cu scăderea medie a fluxului pentru fluxuri de ordin superior, în urma utilizării unui test-T. Reducerea de flux reprezintă diferența de altitudine dintre începutul și sfârșitul unui flux definit ca secvență de link-uri de același ordin. În cazul în care testul-T indică o diferență semnificativă, atunci rețeaua fluxului nu respectă această “lege”, astfel încât va trebui ales un prag mai mare. Cel mai mic prag pentru care testul-T nu arată o diferență semnificativă reprezintă rețeaua de flux cu cea mai mare rezoluție care se supune “legii” fluxului constant din geomorfologie, fiind și pragul ales pentru maparea “obiectivă” sau automată a fluxurilor din DEM. Această funcție poate fi utilizată în dezvoltarea rasterelor rețelei de flux, unde caracteristic(ile) exacte ale bazinului corespunzător fluxului care s-a acumulat în grila sursă variază în funcție de metoda utilizată pentru a determina rasterul rețelei de flux.
The constant stream drop “law” was identified by Broscoe (1959). For the science behind using this to determine a stream delineation threshold, see Tarboton et al. (1991, 1992), Tarboton and Ames (2001).
O grilă a valorilor ariei de contribuție pentru fiecare celulă, care s-a calculat folosind algoritmul D8. Zona de contribuție pentru o celulă o reprezintă contribuția sa, la care se adaugă contribuția tuturor vecinilor de pe panta ascendenta care drenează în ea, măsurată ca numărul de celule sau ca suma greutăților. Această grilă este de obicei obținută ca rezultat al aplicării instrumentului “D8 Contributing Area”. Această grilă este utilizată în evaluarea densității fragmentării, raportată în tabelul cu înălțimile fluxului.
O grilă a direcțiilor fluxului D8 care este definită, pentru fiecare celulă, ca fiind direcția unuia dintre cei opt vecini ai săi, adiacenți sau din diagonală, care are cea mai abruptă pantă descendentă. Această grilă poate fi obținută ca rezultat al utilizării instrumentului “D8 Flow Directions”.
O grilă de valori de elevație. Aceasta este generată, de obicei, în urma folosirii instrumentului “Pit Remove”, reprezentând de fapt elevațiile din care s-au eliminat gropile.
Această grilă trebuie să fie monoton crescătoare de-a lungul direcțiilor de curgere D8. Este comparat cu o serie de praguri, care determină începutul fluxurilor. Este adesea generată de acumularea anumitor caracteristici sau de combinații de caracteristici ale bazinelor hidrografice cu ajutorul instrumentului “Aria de Contribuție D8”, ori folosind opțiunea maximă a instrumentului “Calea extremă a Fluxului D8”. Metoda exactă variază în funcție de algoritmul utilizat.
Un fișier shape de tip punct, care definește captările pentru care se efectuează analiza înălțimilor.
Acest parametru reprezintă valoarea cea mai mică din intervalul valorilor de prag de căutare, posibile, folosind analiza de reducere. Această tehnică identifică cel mai mic prag în interval, în care valoarea absolută a statisticii t este mai mică decât 2. Pentru noțiunile tehnice din spatele analizei de reducere parcurgeți Tarboton et al. (1991, 1992) și Tarboton și Ames (2001).
Implicit: 5
Acest parametru reprezintă valoarea cea mai mare din intervalul valorilor de prag de căutare, posibile, folosind analiza de reducere. Această tehnică identifică cel mai mic prag în interval, în care valoarea absolută a statisticii t este mai mică decât 2. Pentru noțiunile tehnice din spatele analizei de reducere parcurgeți Tarboton et al. (1991, 1992) și Tarboton și Ames (2001).
Implicit: 500
Parametrul reprezintă numărul de pași necesari pentru a diviza intervalul de căutare, atunci când se caută posibile valori de prag folosind analiza de reducere. Această tehnică caută cel mai mic prag din interval, în care valoarea absolută a statisticii t este mai mică decât 2. Pentru știința din spatele analizei picătură vezi Tarboton et al. (1991, 1992), Tarboton și Ames (2001).
Implicit: 10
Acest parametru indică dacă ar trebui să fie utilizate spațierea logaritmică sau cea de tip liniar, atunci când se caută posibile valori de prag cu analizei căderilor de apă.
Opţiuni:
0 — Logaritmic
1 — Liniar
Implicit: 0
Aceasta este un fișier text delimitat prin virgule, cu următoarea linie antet:
Fișierul conține apoi o linie de date pentru fiecare valoare de prag examinată, și o altă linie de sinteză care indică valoarea optimă de prag. Această tehnică identifică cel mai mic prag din interval, pentru care valoarea absolută a statisticii t este mai mică decât 2. Pentru noțiunile tehnice din spatele analizei de reducere parcurgeți Tarboton et al. (1991, 1992) și Tarboton și Ames (2001).
processing.runalg('taudem:streamdropanalysis', d8_contrib_area_grid, d8_flow_dir_grid, pit_filled_grid, accum_stream_source_grid, outlets_shape, min_treshold, max_threshold, treshold_num, step_type, drop_analysis_file)
Broscoe, A. J., (1959), “Analiza cantitativă a profilelor longitudinale ale fluxurilor din bazinele hidrografice mici”,, Biroul de Cercetări Navale, Proiect NR 389-042, Raportul Tehnic nr 18, Departamentul de Geologie, Universitatea Columbia, New York.
Tarboton, D. G., R. L. Bras and I. Rodriguez-Iturbe, (1991), “Despre Extragerea Rețelelor de Canale din Datele Digitale de Elevație”, Procese Hidrologice, 5(1): 81-100.
Tarboton, D. G., R. L. Bras and I. Rodriguez-Iturbe, (1992), “O Bază Fizică pentru Densitate de Scurgere”, Geomorfologie, 5(1/2): 59-76.
Tarboton, D. G. and D. P. Ames, (2001), “Progrese înregistrate în cartografierea rețelelor de flux din datele digitale de elevație”, Congresul Mondial al Apei și al Resurselor de Mediu, Orlando, Florida, Mai 20-24, ASCE, http://www.engineering.usu.edu/dtarb/asce2001.pdf.
Acest instrument generează o rețea vectorială și un fișier shape, pornind de la grila raster a fluxului. Grila direcției de curgere este utilizată pentru a conecta căile de curgere de-a lungul rasterului fluxului. Este calculat ordinul Strahler al fiecărui segment de flux. Sub-bazinele de drenaj pentru fiecare segment (porțiune) de flux sunt, de asemenea, delimitate și etichetate cu identificatorul de valoare, care corespunde atributului WSNO (numărul bazinului hidrografic) din Fișierul Shape al Porțiunilor de Flux.
This tool orders the stream network according to the Strahler ordering system. Streams that don’t have any other streams draining in to them are order 1. When two stream reaches of different order join the order of the downstream reach is the order of the highest incoming reach. When two reaches of equal order join the downstream reach order is increased by 1. When more than two reaches join the downstream reach order is calculated as the maximum of the highest incoming reach order or the second highest incoming reach order + 1. This generalizes the common definition to cases where more than two reaches join at a point. The network topological connectivity is stored in the Stream Network Tree file, and coordinates and attributes from each grid cell along the network are stored in the Network Coordinates file.
The stream raster grid is used as the source for the stream network, and the flow direction grid is used to trace connections within the stream network. Elevations and contributing area are used to determine the elevation and contributing area attributes in the network coordinate file. Points in the outlets shapefile are used to logically split stream reaches to facilitate representing watersheds upstream and downstream of monitoring points. The program uses the attribute field “id” in the outlets shapefile as identifiers in the Network Tree file. This tool then translates the text file vector network representation in the Network Tree and Coordinates files into a shapefile. Further attributes are also evaluated. The program has an option to delineate a single watershed by representing the entire area draining to the Stream Network as a single value in the output watershed grid.
O grilă de valori de elevație. Aceasta este generată, de obicei, în urma folosirii instrumentului “Pit Remove”, reprezentând de fapt elevațiile din care s-au eliminat gropile.
O grilă a direcțiilor fluxului D8 care este definită, pentru fiecare celulă, ca fiind direcția unuia dintre cei opt vecini ai săi, adiacenți sau din diagonală, care are cea mai abruptă pantă descendentă. Această grilă poate fi obținută ca rezultat al utilizării instrumentului “D8 Flow Directions”.
Opțional.
A point shape file defining points of interest. If this file is used, the tool will only deliiniate the stream network upstream of these outlets. Additionally, points in the Outlets Shapefile are used to logically split stream reaches to facilitate representing watersheds upstream and downstream of monitoring points. This tool REQUIRES THAT THERE BE an integer attribute field “id” in the Outlets Shapefile, because the “id” values are used as identifiers in the Network Tree file.
This option causes the tool to delineate a single watershed by representing the entire area draining to the Stream Network as a single value in the output watershed grid. Otherwise a seperate watershed is delineated for each stream reach. Default is False (seperate watershed).
Implicit: False
Grila de ordine a fluxului are valorile celulelor fluxului, ordonate conform sistemului de ordonare Strahler. Sistemul de ordonare Strahler definește ordinea 1 pentru fluxurile în care nu există drenaj din alte fluxuri. Când se îmbină două căi de curgere cu numere de ordine diferite, ordinea traseului de curgere din aval este ordinea cea mai mare traseul de curgere de intrare. Când se îmbină două căi de curgere cu numere de ordine identice, ordinea traseului de curgere din aval este crescută cu 1. Când se îmbină mai mult de două căi de curgere, ordinul traseului de curgere din aval va fi maximul numerelor de ordine ale traseelor de curgere, sau numărul celui de-al doilea ordin + 1. Aceasta generalizează definiția comună la cazurile în care mai mult de două căi de curgere se îmbină într-un punct.
Această ieșire reprezintă un fișier shape, de tip polilinie, a legăturilor dintr-o rețea a fluxului. Coloanele din tabel atribut sunt:
LINKNO — Numărului link. Un număr unic, asociat cu fiecare link (segmentul de canal dntre intersecții). Acest lucru este arbitrar și poate varia în funcție de numărul de procese utilizate
DSLINKNO — Numărul legăturii de link-ul din aval. -1 Indică faptul că acesta nu există
USLINKNO1 — Numărul legăturii primului link din amonte. (-1 Indică lipsa legăturii din amonte, de exemplu, pentru un link sursă)
USLINKNO2 — Numărul Legăturii pentru al doilea link din amonte. (-1 Indică lipsa unei legături secundare în amonte, de exemplu, pentru o legătură sursă sau un punct de monitorizare internă în care fluxul este împărțit logic, dar rețeaua nu se bifurcă)
DSNODEID — Identificatorul de nod pentru nodul de la capătul din aval al fluxului. Acest identificator corespunde atributului ‘id’ din fișierul shape Outlets folosit pentru a desemna noduri
Order — Ordinea Strahler a Fluxului
Length — Lungimea legăturii. Unitățile sunt ale hărții orizontale ale grilei DEM de bază
Magnitude — Magnitudinea Shreve a unui link. Acesta este numărul total de surse din amonte
Drop — Diferența de altitudine, de la începutul până la sfârșitul link-ul
Slope — Panta medie a legăturii (calculată ca înălțime/lungime)
Straight_L — Distanța în linie dreaptă de la începutul până la sfârșitul link-ul
US_Cont_Ar —
DOUT_END — Distanța până la eventuala evacuare (adică punctul cel mai în aval din rețeaua fluxului) de la capătul din aval al legăturii
DOUT_START — Distanța până la eventuala ieșire din capătul din amonte al legăturii
DOUT_MID — Distanța până la eventuala ieșire din zona mediană a legăturii
Rezultatul este un fișier text care detaliază conectivitatea topologică a rețelei, care este stocată în fișierul Arborelui de Rețea a Fluxului. Coloane sunt după cum urmează:
Numărul Legăturii (Arbitrar — variază în funcție de numărul de procese utilizate)
Numărul Punctul de Strat din fișierul Rețelei de coordonate (*coord.dat) (Indexat de la 0)
Numărul Punctul de Stop din fișierul Rețelei de coordonate (*coord.dat) (Indexat de la 0)
Ordinea Strahler a Legăturilor
Identificatorul punctului de monitorizare de la capătul din aval al legăturii. -1 Indică faptul că punctul respectiv nu este un punct de monitorizare
Magnitudinea rețelei lrgăturii, calculat ca numărul de surse din amonte (folosind Shreve)
Rezultatul este un fișier text care conține coordonatele și atributele punctelor de-a lungul rețelei fluxului. Coloane sunt după cum urmează:
Coordonata X
Coordonata Y
Distanța de-a lungul canalelor pentru capătul din aval al unei legături terminale
Elevaţia
Arealul de Contribuție
processing.runalg('taudem:streamreachandwatershed', -fel, -p, -ad8, -src, -o, -sw, -ord, -w, -net, -tree, -coord)